Declarat cea mai importanta figura a muzicii latino de catre Los Angeles Times, Juanes si-a inceput cariera artistica la varsta de 15 ani in Medellin, Columbia, cu infiintarea formatiei de metal rock Ekhimosis, formatie ce a ramas unita timp de 12 ani si a lansat cinci albume.

In 1999 a decis sa-si inceapa cariera solo sub numele de Juanes, prescurtare de la Juan Esteban si in 8 ani si cu 4 albume lansate a devenit artistul latin cu cea mai mare credibilitate si promovare pe piata internationala.

Cantaret, chitarist, producator, compozitor si autor al versurilor tuturor cantecelor sale, Juanes si-a creat platforma artistica bazandu-se pe ceea ce este mai important: muzica. Chitara sa electrica produce o muzica originala cu o mare varietate de stiluri si influente. Din perioada adolescentei sale vine rock-ul care a guvernat gustul sau muzical din momentul in care a pasit pe prima scena. Din copilaria sa prin muntii Antioquiei a preluat acele ritmuri autentic latine ca vallenato, ranchera, tango, bolero, salsa, guasca si trova cubaneza, invatate de micul Juan de la Javier, José si Jaime, tatal sau si cei trei frati, primii sai profesori de canto si chitara. Versurile sale sunt eclectice, Juanes amesteca temerile, aspiratiile, sensibilitatea sociala si chiar umorul cu dragostea pentru familia, satul si rasa sa.

Cu toate aceste ingrediente muzicale si emotionale, Juanes a creat o fuziune complet originala care nu permite nici sigilii, nici etichete, ceva ce seamna cu tot si cu nimic: Muzica lui Juanes.

De-a lungul anilor sai alaturi de Ekhimosis, cand visurile si dorintele erau mai mari decat vanzarile de discuri, Juanes a studiat munca maestrilor sai: Metallica, Police, Pink Floyd, Guns & Roses. Muzica, atitudinea sa si stilul sau de viata erau proprii genului metalic radical. Cand formatia s-a desfiintat, Juanes a ramas complet debusolat, cautand un nou “nord” pe care l-a gasit in muzica ce o asculta in barurile si cantinele din Carolina del Principe si in petrecerile din casa sa.

Cunoscut numai in Columbia, fara formatie si cu toate rezervele stranse de un muzician care a reusit doar sa-si cumpere o chitara in cariera sa, Juanes a plecat la Los Angeles. Aici, petrecandu-si zilele in bibliotecile publice, deplasandu-se cu autobuzele si schimbandu-si domiciliul la fiecare doua-trei saptamani, Juanes a ajuns pana la producatorul Gustavo Santaolalla cu o geanta plina de demo-uri. Inainte trecuse pe la directorii de case de discuri care ii sugerasera sa cante balade pop, care erau mai comerciale si chiar sa se pieptene astfel incat sa semene cu Antonio Banderas. Dar Juanes a refuzat sa se schimbe. Apoi l-a intalnit pe manager-ul Fernán Martínez si a inceput imensa munca de supravietuire in cea de-a doua viata a sa.

Primul sau album “Fijate bien” a impresionat criticii, insa nu la fel s-a intamplat si cu posturile de radio, care il gaseau foarte diferit decat cele pe care ei le considerau pe gustul publicului.

In ziua in care s-au anuntat nominalizarile pentru premiile Latin Grammy, numele aproape necunoscut al lui Juanes a fost mentionat de mai multe ori si toti ochii si toate camerele s-au intors catre acest tanar foarte energic, foare umil si foarte talentat. Ziua marelui sau spectacol sosise in “prime time”. Cu sapte nominalizari, era atractia ceremoniei de decernare a Premiilor Latin Grammy de la Los Angeles, dar acea dimineata era cea din 11 septembrie si show-ul nu a mai avut loc, dar acest lucru a insemnat recunoasterea muzicii sale

“Fijate Bien” este un album intunecat, pesimist, plin de frig si moarte. Prima sa tema muzicala atragea atentia asupra minelor antipersonal, cele care atat in Columbia cat si in Angola, au facut sa “zboare” picioarele copiilor si soldatilor. Metafora era violenta, ca si viata din chiar patria sa, scufundata de-a lungul ultimilor 40 de ani in aceeasi violenta dar cu diferiti “actori”. Tanarul Juanes, ca toti columbienii de varsta sa, nu stia ce inseamna sa traiesti intr-o tara in care e pace. Si muzica sa nu putea fi indiferenta.

A aparut al doilea sau album, cel care a demonstrat ca “Fijate Bien” nu a insemnat doar noroc ci premiile erau motivate.

“Un Dia Normal” a depasit asteptarile. A fost cu adevarat albumul in spaniola cel mai bine vandut in lume. Cinci dintre cantecele sale au devenit hit-uri de radio si timp de aproape o suta de saptamani, “Un Dia Normal” s-a mentinut in “Top 10” Billboard al albumelor cel mai bine vandute in Statele Unite. Ceva similar s-a intamplat in toata America Latina si Europa, in special in Olanda si Germania.

A inregistrat duete cu Nelly Furtado si cu Black Eyed Peas (La Paga). Vanzarile globale au ajuns foarte aproape de doua milione de albume. Turneul sau a avut 138 de concerte in 17 tari si a purtat sigla “Sold Out” in New York, Los Angeles, Paris, Londra, Amsterdam, Bogotá, Caracas si in toate locurile. Si apoi au venit premiile. Posturile de radio il iubeau. Titlurile de presa il elogiau.

Triumful albumului “Un Dia Normal” era cel mai mare al carierei sale, dar il plasase foarte sus si urma al treilea salt.

Cand se astepta ca Juanes sa-si termine interminabilul sau turneu de promovare pentru a se dedica compunerii celui de-al treilea sau album, s-a dovedit ca il facuse deja clandestin, in hoteluri, autobuze, avioane, cabine si aeroporturi. A intrat singur in micul studio din garajul casei sale si intr-o luna de munca grea, a oferit 15 cantece pentru ca 12 dintre ele sa fie selectate pentru noul sau album. Juanes a surprins din nou si a depasit ceea ce se stia, in ciuda scepticismului sau care se recicleaza pentru a se transforma in benzina ce propulseaza creativitatea sa.

A aparut “Mi Sangre” si pentru a treia oara a dat lovitura. L-au inspirat distanta, singuratatea calatorului, stirile de pe CNN, razboiul din Columbia si vizitele sale la soldatii mutilatii din tara sa, lacrimile familiilor sechestratilor, propriile sale temeri, mama si toti cei din jurul sau.  

“Mi Sangre”, a treia productie a acestui muzician columbian s-a consolidat ca o mare opera, cu mai mult de 12 saptamani pe primul loc in Billboard cu “Nada valgo sin tu amor” si “Volverte a ver”.

Albumul a primit 3 premii Grammy pentru “Cel mai bun artist nou”, “Cel mai bun album rock” si “Cea mai buna piesa rock”; si a concertat pe scena galei. Mai tarziu, in aceeasi seara, Juanes a primit oferte pentru 40 piese in studioul lui Santaolalla, pentru un alt album de succes.

In 2007 Juanes a revenit cu un nou album de studio La Vida... Es Un Ratico, lansat simultan in 77 de tari.
Albumul care vine dupa mult aclamatul Mi Sangre, ajuns pe locul 1 in topurile din 41 de tari, cu vanzari de peste 4 milioane de exemplare in intreaga lume.

Inregistrat in totalitate in limba spaniola, a fost inspirat de un eveniment nefericit din viata artistului, moartea unei rude, mai exact de replica pe care mama artistului a avut-o la aflarea vestii triste: “Life is a moment...”.
Continuand sa perfectioneze armonizarea sound-ului rock deja binecunoscut cu ritmuri traditionale columbiene, piesele de pe acest album imbina 2 teme principale: speranta ca societatea se poate schimba si
Impresii personale despre dragoste si relatii.

Castigator a 12 Premii Latin Grammy, de-a lungul carierei, Juanes a fost numit chiar de presedintele tarii “cel mai bun ambassador al Columbiei” si declarat de „Los Angeles Times”  “cea mai importanta a muzicii latine”.